Articolul porneste de la un articol
publicat in Washington Post referitor la
cat de mult timp ar trebui sa petrecem impreuna cu copii nostri, in conditiile
in care tot mai multi parinti sunt ingrijorati ca petrec prea mult timp la
serviciu si prea putin timp in compania copiilor lor. Articolul este bazat pe
mai multe studii care sustin teoria ca
important este cum petrecem acest timp cu copiii, nu cat de mult timp petrecem
cu copiii.
Autoarea materialului vorbeste despre 3 mituri
legate de timpul petrecut cu copiii:
- Mamele care lucreaza nu petrec suficient de mult timp cu copiii lor
- Cu cat petreci mai mult timp cu copiii tai, cu atat mai bine
- Cei mai buni parinti au viata dominata de copii
Ma bucur ca a existat o initiatativa de
a studia aceste aspecte din viata parintilor si ca aceste studii incearca sa diminueze vinovatia
parintilor, in special a mamelor,
care cred ca nu petrec suficient timp cu copii.
Autorii studiilor sustin ca important
este cum petrecem timpul cu copii nostri, nu
cat de mult timp perecem cu ei. Astfel, faptul
ca petrecem doua ore cu copilul uitandu-ne la televizor nu are nicio valoare, mai
mult are chiar efecte negative asupra acestuia.
Faptul ca mergem cu copilul in parc 3 ore in fiecare zi, dar petrecem acest
timp la telefon vorbind cu altii sau jucandu-ne pe telefon, este timp petrecut
in prezenta copilului, dar nu copilul.
Studiile facute de sociologi (pe
populatia americana) au aratat ca in prezent
mamele care lucreaza petrec la fel de mult timp cu copiii lor pe cat
petreceau prin anii ’70 mamele casnice. Cum s-a intamplat acest lucru? Se pare
ca am renuntat la cateva aspecte "neesentiale" pentru noi cum ar fi somn, timp personal,
ingrijire personala etc. Vinovatia ca nu petrecem suficient timp cu copii
nostri ne-a facut sa renuntam la foarte multe lucruri, dar acest fapt nu
s-a intamplat si cu tatii, care nu simt la fel de multa vinovatie sau presiune
sociala.
Referitor la al doilea mit spulberat -“cu cat mai mult timp
petreci cu copilul cu atat mai bine”-studiile nu au gasit nicio legatura intre
cat de mult timp petreci cu copilul si dezvoltarea lui ulterioara, dar a gasit
o corelatie intre cum petreci acest timp cu copilul si dezvoltarea acestuia. Totusi,
studiul arata ca in cazul adolescentilor acest aspect este important.
Al treilea mit - “cei mai buni
parinti au o viata dominata de copii“ a fost si
el infirmat. Un studiu facut pe stilul parental gen elicopter (acei parinti
care sunt permanent in preajma copilului, care ii supravegheaza fiecare
miscare, fiecare gest, care comenteaza asupra fiecarui lucru facut de copil,
care plutesc in jurul copilului ca un elicopter) arata ca acest stil parental
are mai multe dezavantaje pentru copii, deoarece diminueaza capacitatea
copilului de a rezolva singur problemele, si ii reduce
independenta.
Societatea Americana de
Pediatrie recomanda pentru copii si timp de joaca nestructurat, pentru a putea sa isi dezvolte imaginatia ,
abilitatile sociale, rezilienta.
Aceste studii asupra timpului
petrecut cu copii demonstreaza ca este important cum petrecem acest timp cu
copii, nu cat de mult timp petrecem cu ei, iar ceea
ce afecteaza negativ un copil este stresul parintelui, vinovatia acestuia.
In dorinta noastra de a fi
parinti cat mai buni, de a le oferi copiilor tot ce putem mai bun, de a le
oferi o educatie, de a-i tine departe de boli si probleme, uitam un aspect esential:
sa ne bucuram cand petrecem timp impreuna. Intr-adevar un copil are nevoie de
educatie, dar are nevoie si de un parinte care se poate pune in patru labe pe
jos cu el sa se joace. Bucuria de a inventa jocuri impreuna, de alerga alaturi
de copil, din punctul meu de vedere este mult mai importanta decat orice status
de facebook.
Cristina Enescu
Psihoterapeut
Studiul a fost publicat
in Journal of Marriage and Family. Articolul il gasiti aici http://www.washingtonpost.com/local/making-time-for-kids-study-says-quality-trumps-quantity
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu