Lucrand ca psihoterapeut frecvent sunt intrebata de prieteni, si nu numai, daca totusi psihoterapia functioneaza. Un nou studiu arata ca intr-adevar creierul reactioneaza la psihoterapie in cazul persoanelor diagnosticate cu depresie.
Studiul a fost facut pe 18 persoane care nu se aflau sub tratament medicamentos. ”Creierul uman raspunde la depresie” sustin autorii studiului, creierul pacientilor cu depresie arata o activitate crescuta in sistemul limbic, in special in amigdala.
Folosind psihoterapia autorii studiului au vrut sa vada daca exista vreun efect asupra acestei hiperactivitati a sistemului limbic.
Parcipantii la studiu au fost re-examinati dupa 8 luni de la inceperea studiului si a tratamentului psihoterapeutic si s-a observat normalizarea schimbarilor din sistemul limbic, prin procesul psihoterapeutic individualizat pentru fiecare persoana.
Cristina Enescu
Psihoterapeut
Sursa: Alpen-Adria-Universität Klagenfurt, Graz, Wien
vineri, 17 aprilie 2015
Facebook si Depresia
Reţele sociale fac parte din viaţa multora dintre noi, una din aceste rețele este Facebook.
Luând o atât de mare amploare, în ultimii ani s-au efectuat mai multe studii legate de modalitatea în care acesta afectează viaţa utilizatorilor. Un studiu recent arată o legatură între modalitatea de folosire a Facebook-ului si Depresie. La acest studiu au participat 300 de persoane. Rezultatele arată o legătură între amploarea simptomelor depresive și timpul petrecut pe Facebook. Pe Facebook persoanele au tendinţa de a posta evenimente frumoase, activităţi interesante. Stând în spatele unui monitor citind ce lucruri interesante fac prietenii de pe Facebook, se creează impresia că vieţilor lor sunt mult mai interesante şi mai fascinante. Dacă avem tendinţa de a ne compara cu cei din jur, Facebook-ul înlesneşte acest mecanism, prin urmare nu Facebook-ul este cel care generează depresia, ci mecanismul nostru propriu de a ne compara cu ceilalţi. Faptul că ne comparăm cu prietenii de pe Facebook în timp poate creea ideea că vieţile noastre nu sunt la fel de frumoase ca ale prietenilor noștri. O poză frumoasă din vacanţă ne poate duce cu gândul ca acea persoana s-a distrat mai bine în vacanţă sau că a avut o vacanţă mult mai frumoasă decât a noastră.
Autoarea studiului Mai-Ly Steers consideră că această nevoie de a compara nu poate fi controlată deoarece nu avem de unde să ştim ce vor posta prietenii de pe Facebook-ul. De la activităţi diverse la preferinţe culinare, de la ţinute vestimentare la păreri despre artă, postările prietenilor pot amplifica simtomele depresive ale unei persoane care are deja tendinţe depresive. În viaţa reală interacţiunea cu prietenii şi informațiile primare de la ei legate de viata privată, însoţite de toate explicaţiile de rigoare, nu afectează la fel de mult o persoană cu o structura depresivă aşa cum o poate face o fotografie sublimă dintr-o vacanţă ce pare a fi fost idilică.
Dvs ce parere aveti? Vi s-a intamplat sa va comparati cu prietenii de pe facebook?
Cristina Enescu
Psihoterapeut
Studiul a fost publicat in Journal of Social and Clinical Psychology (Steers et al., 2015).
Luând o atât de mare amploare, în ultimii ani s-au efectuat mai multe studii legate de modalitatea în care acesta afectează viaţa utilizatorilor. Un studiu recent arată o legatură între modalitatea de folosire a Facebook-ului si Depresie. La acest studiu au participat 300 de persoane. Rezultatele arată o legătură între amploarea simptomelor depresive și timpul petrecut pe Facebook. Pe Facebook persoanele au tendinţa de a posta evenimente frumoase, activităţi interesante. Stând în spatele unui monitor citind ce lucruri interesante fac prietenii de pe Facebook, se creează impresia că vieţilor lor sunt mult mai interesante şi mai fascinante. Dacă avem tendinţa de a ne compara cu cei din jur, Facebook-ul înlesneşte acest mecanism, prin urmare nu Facebook-ul este cel care generează depresia, ci mecanismul nostru propriu de a ne compara cu ceilalţi. Faptul că ne comparăm cu prietenii de pe Facebook în timp poate creea ideea că vieţile noastre nu sunt la fel de frumoase ca ale prietenilor noștri. O poză frumoasă din vacanţă ne poate duce cu gândul ca acea persoana s-a distrat mai bine în vacanţă sau că a avut o vacanţă mult mai frumoasă decât a noastră.
Autoarea studiului Mai-Ly Steers consideră că această nevoie de a compara nu poate fi controlată deoarece nu avem de unde să ştim ce vor posta prietenii de pe Facebook-ul. De la activităţi diverse la preferinţe culinare, de la ţinute vestimentare la păreri despre artă, postările prietenilor pot amplifica simtomele depresive ale unei persoane care are deja tendinţe depresive. În viaţa reală interacţiunea cu prietenii şi informațiile primare de la ei legate de viata privată, însoţite de toate explicaţiile de rigoare, nu afectează la fel de mult o persoană cu o structura depresivă aşa cum o poate face o fotografie sublimă dintr-o vacanţă ce pare a fi fost idilică.
Dvs ce parere aveti? Vi s-a intamplat sa va comparati cu prietenii de pe facebook?
Cristina Enescu
Psihoterapeut
Studiul a fost publicat in Journal of Social and Clinical Psychology (Steers et al., 2015).
Constelatiile de Familie din experienta mea
Metoda Constelatiilor de Familie a fost dezvoltata de Bert Hellinger si rafinata de cei formati de el de-a lungul timpului. N-am sa intru in detalii tehnice despre istoria acestei metode, dar am sa vorbesc despre aceasta metoda din perspectiva mea, a persoanei care a abordat unele probleme personale prin aceasta metoda.
Constelatiile de Familie au aparut in viata la momentul oportun, atunci cand psihoterapia traditionala nu ajungea in mijlocul problemei ce o doream rezolvata. Da, psihoterapeutii trec si ei printr-un proces terapeutic de durata, iar un psihoterapeut fara analiza personala si sute de ore de psihoterapie nu prea se poate numi ca a facut formare in psihoterapie, dar asta este alta poveste. Astfel, terapeuta mea de la acea vreme mi-a recomandat un grup de constelatii de familie. A fost pentru mine un moment cu o mare incarcatura emotionala. Informatiile curgeau ca un rau si mi-a luat o perioada destul de lunga sa le pot procesa si integra.
Aceasta metoda a constelatiilor de familie se lucreaza in grup, se considera ca este necesara energia grupului pentru a putea lucra, dar este nevoie si de foarte multe persoane pentru a crea o constelatie. Pentru unele persoane la prima vedere seamana cu psihodrama (o metoda terapeutica). Se dau rolurile, persoana intra in rol si exploreaza acel rol, acea fata a sa. Dar e mai mult de atat, aceasta prima perceptie de psihodrama este, la prima vedere, ca varful unui iceberg.
Grupul este coordonat de o persoana care se numeste facilitator, grupurile se intrunesc in spatii suficient de mari incat sa incapa 10-30 de participanti, dar pot fi si mai multi. Persoana care doreste sa “lucreze”o anumita problema se aseaza langa facilitator si este intrebata ce anume doreste sa lucreze, care este problema ce doreste sa o abordeze in acea zi. Problemele pot varia in functie de persoana, fie ca e vorba de relatie cu o persoana, o problema de sanatate, o situatie dramatica. Orice reprezinta o sursa de neplacere din viata unei persoane poate fi abordata ca tema de lucru in propria constelatie. Dupa acest moment, in general, urmeaza ca persoana sa aleaga reprezentanti pentru sine si pentru alte persoane relevante in constelatia sa, sa le dea rolul “te rog sa il/o reprezinti pe X”, iar persoanele se vor aseza in sala asa cum simt nevoia sa o faca in noul lor rol.
Eh… si de aici incepe sa devina ciudat… Intodeauna la grupurile de constelatii de familie, la primele constelatii ma uit la expresia noilor veniti, a celor care au fost trimisi de diverse persoane si nu au nici cea mai vaga idee de ce urmeaza sa li se intample. La inceput totul pare a avea ceva mistic, vrajitoresc, unii povesteau ca au venit cu ideea preconceputa ca ar putea fi o sarlatanie. Scepticismul dureaza fix o constelatie, sau pentru cei mai sceptici pana sunt participanti intr-o constelatie sau e randul lor sa isi lucreze constelatia. Din momentul acela orice gand ca e ceva necurat la mijloc dispare. Dar ramane intrebarea: totusi ce e asta?! Nu e logic! Cum poate vorbi el ca sotul meu (cand nu l-a vazut niciodata, cand nimeni din sala asta nu ma cunoaste)?!
Pentru a ne linisti logica, Bert Hellinger incearca sa explice metoda cat mai bine si de altfel toti psihoterapeutii care au lucrat metoda incearca sa dea o explicatie stiintifica. Dar orice explicatie stiintifica ce o dau ei, este contrazisa de fizicieni. Hellinger considera ca avem conexiuni inconstiente cu stramosii nostri, pe multe generatii. In viziunea lui cea mai buna explicatie pentru modul in care funtioneaza constelatiile de familie este teoria rezonantei morfice a lui Rupert Sheldrake. Teoria rezonantei morfice explica cum ajungem sa fim “ïncalciti, innodati” in destinele stramosilor nostri. Campurile de energie au « memorie si influenta » si conecteaza prezentul cu oameni, locuri etc. din trecut. Aceste conexiuni inconstiente nu sunt nici influentate genetic si nici nu sunt amintiri reprimate, ci campuri de energie. Dezechilibrele acestor campuri de energie in istoria familiei noastre (transgenerational) ne afecteaza viata actuala. Hellinger sustine, pornind de la teoriile lui Dr. Albrecht Mahr, ca aceste campuri de energie sunt legate cu fizica cuantica.
Evident fizicienii considera aceste teorii nefondate, deoarece nu exista dovezi ca efectele cuantice ar afecta in vreun fel nivelul biologic.
Indiferent de teorie (puteti cauta cartile lui Bert Hellinger pentru aceasta parte teoretica legata de cum functioneaza “stiintific”constelatiile de familie) dupa ce iti lucrezi constelatia proprie, invariabil ajungi la o singura concluzie: functioneaza.
Fie ca te multumesti sa vezi problema cu care te confrunti ca intr-un tablou sau ca o piesa de teatru pe o scena, fie ca astepti efectele in timp ale constelatiei, oricum rezultatul este acelasi: functioneaza.
Sunt clienti pe care ii trimit la grup de constelatii de familie, pentru a lucra mai mult anumite aspecte, dar indifferent de persoana, nu recomand nimanui sa mearga la constelatii de familie daca nu vede in particular si un psihoterapeut sau consilier, pentru a facilita integrarea informatiilor ce vin deodata cu lucrarea problematicii in constelatii de familie.
Pentru mine fiecare constelatie lucrata ramane vie in memorie si imi da constant material de lucru cu mine insami.
Mi-ar placea sa aflu mai multe povesti despre cum v-a influentat , v-a afecat sau v-a schimbat viata metoda constelatiilor de familie.
Constelatiile de Familie au aparut in viata la momentul oportun, atunci cand psihoterapia traditionala nu ajungea in mijlocul problemei ce o doream rezolvata. Da, psihoterapeutii trec si ei printr-un proces terapeutic de durata, iar un psihoterapeut fara analiza personala si sute de ore de psihoterapie nu prea se poate numi ca a facut formare in psihoterapie, dar asta este alta poveste. Astfel, terapeuta mea de la acea vreme mi-a recomandat un grup de constelatii de familie. A fost pentru mine un moment cu o mare incarcatura emotionala. Informatiile curgeau ca un rau si mi-a luat o perioada destul de lunga sa le pot procesa si integra.
Aceasta metoda a constelatiilor de familie se lucreaza in grup, se considera ca este necesara energia grupului pentru a putea lucra, dar este nevoie si de foarte multe persoane pentru a crea o constelatie. Pentru unele persoane la prima vedere seamana cu psihodrama (o metoda terapeutica). Se dau rolurile, persoana intra in rol si exploreaza acel rol, acea fata a sa. Dar e mai mult de atat, aceasta prima perceptie de psihodrama este, la prima vedere, ca varful unui iceberg.
Grupul este coordonat de o persoana care se numeste facilitator, grupurile se intrunesc in spatii suficient de mari incat sa incapa 10-30 de participanti, dar pot fi si mai multi. Persoana care doreste sa “lucreze”o anumita problema se aseaza langa facilitator si este intrebata ce anume doreste sa lucreze, care este problema ce doreste sa o abordeze in acea zi. Problemele pot varia in functie de persoana, fie ca e vorba de relatie cu o persoana, o problema de sanatate, o situatie dramatica. Orice reprezinta o sursa de neplacere din viata unei persoane poate fi abordata ca tema de lucru in propria constelatie. Dupa acest moment, in general, urmeaza ca persoana sa aleaga reprezentanti pentru sine si pentru alte persoane relevante in constelatia sa, sa le dea rolul “te rog sa il/o reprezinti pe X”, iar persoanele se vor aseza in sala asa cum simt nevoia sa o faca in noul lor rol.
Eh… si de aici incepe sa devina ciudat… Intodeauna la grupurile de constelatii de familie, la primele constelatii ma uit la expresia noilor veniti, a celor care au fost trimisi de diverse persoane si nu au nici cea mai vaga idee de ce urmeaza sa li se intample. La inceput totul pare a avea ceva mistic, vrajitoresc, unii povesteau ca au venit cu ideea preconceputa ca ar putea fi o sarlatanie. Scepticismul dureaza fix o constelatie, sau pentru cei mai sceptici pana sunt participanti intr-o constelatie sau e randul lor sa isi lucreze constelatia. Din momentul acela orice gand ca e ceva necurat la mijloc dispare. Dar ramane intrebarea: totusi ce e asta?! Nu e logic! Cum poate vorbi el ca sotul meu (cand nu l-a vazut niciodata, cand nimeni din sala asta nu ma cunoaste)?!
Pentru a ne linisti logica, Bert Hellinger incearca sa explice metoda cat mai bine si de altfel toti psihoterapeutii care au lucrat metoda incearca sa dea o explicatie stiintifica. Dar orice explicatie stiintifica ce o dau ei, este contrazisa de fizicieni. Hellinger considera ca avem conexiuni inconstiente cu stramosii nostri, pe multe generatii. In viziunea lui cea mai buna explicatie pentru modul in care funtioneaza constelatiile de familie este teoria rezonantei morfice a lui Rupert Sheldrake. Teoria rezonantei morfice explica cum ajungem sa fim “ïncalciti, innodati” in destinele stramosilor nostri. Campurile de energie au « memorie si influenta » si conecteaza prezentul cu oameni, locuri etc. din trecut. Aceste conexiuni inconstiente nu sunt nici influentate genetic si nici nu sunt amintiri reprimate, ci campuri de energie. Dezechilibrele acestor campuri de energie in istoria familiei noastre (transgenerational) ne afecteaza viata actuala. Hellinger sustine, pornind de la teoriile lui Dr. Albrecht Mahr, ca aceste campuri de energie sunt legate cu fizica cuantica.
Evident fizicienii considera aceste teorii nefondate, deoarece nu exista dovezi ca efectele cuantice ar afecta in vreun fel nivelul biologic.
Indiferent de teorie (puteti cauta cartile lui Bert Hellinger pentru aceasta parte teoretica legata de cum functioneaza “stiintific”constelatiile de familie) dupa ce iti lucrezi constelatia proprie, invariabil ajungi la o singura concluzie: functioneaza.
Fie ca te multumesti sa vezi problema cu care te confrunti ca intr-un tablou sau ca o piesa de teatru pe o scena, fie ca astepti efectele in timp ale constelatiei, oricum rezultatul este acelasi: functioneaza.
Sunt clienti pe care ii trimit la grup de constelatii de familie, pentru a lucra mai mult anumite aspecte, dar indifferent de persoana, nu recomand nimanui sa mearga la constelatii de familie daca nu vede in particular si un psihoterapeut sau consilier, pentru a facilita integrarea informatiilor ce vin deodata cu lucrarea problematicii in constelatii de familie.
Pentru mine fiecare constelatie lucrata ramane vie in memorie si imi da constant material de lucru cu mine insami.
Mi-ar placea sa aflu mai multe povesti despre cum v-a influentat , v-a afecat sau v-a schimbat viata metoda constelatiilor de familie.
Grup: Invat sa ma relaxez
Tehnicile de relaxare reduc simptomele asociate cu stresul si ajuta la imbunatatirea calitatii vietii.
Exista carti si informatii pe internet din abundenta in legatura cu aceste metode, dar cea mai buna metoda este de a invata alaturi de un profesionist. Astfel, te asiguri ca tehnica folosita este corecta, iar beneficiile dumneavoastra sunt maxime. Tehnicile de relaxare reprezinta o modalitate excelenta de management al stressului, in special pentru persoanle care au probleme de sanatate asocitate cu stresul.
Invatarea corecta a unor tehnici de relaxare va aduce rezolvarea pentru problemele dumneavoastra rapid si sigur. Printre beneficiile tehnicilor de relaxare amintim: normalizarea pulsului, reducerea presiunii arteriale, imbunatatirea respiratiei, reducerea activitatii hormonilor stressului, cresterea fluxului de sange in muschi principali, reducerea tensiunii musculare si a durerii cronice, imbunatatirea concentrarii si a starii de spirit, scaderea senzatiei de oboseala, reducerea sentimentelor de frustrare, cresterea increderii in capacitatile proprii de a face fata problemelor.
Pentru a invata tehnici de relaxare, va invit la un grup de dezvoltare personala.
Durata unei sedinte este de 2 ore, pretul sedintei este 50 lei/pers.
Ziua va fi stabilita in functie de inscrieri.
Pentru informatii si inscrieri, ma puteti contactata la adresa e-mail: cristina.enescu@gmail.com.
Exista carti si informatii pe internet din abundenta in legatura cu aceste metode, dar cea mai buna metoda este de a invata alaturi de un profesionist. Astfel, te asiguri ca tehnica folosita este corecta, iar beneficiile dumneavoastra sunt maxime. Tehnicile de relaxare reprezinta o modalitate excelenta de management al stressului, in special pentru persoanle care au probleme de sanatate asocitate cu stresul.
Invatarea corecta a unor tehnici de relaxare va aduce rezolvarea pentru problemele dumneavoastra rapid si sigur. Printre beneficiile tehnicilor de relaxare amintim: normalizarea pulsului, reducerea presiunii arteriale, imbunatatirea respiratiei, reducerea activitatii hormonilor stressului, cresterea fluxului de sange in muschi principali, reducerea tensiunii musculare si a durerii cronice, imbunatatirea concentrarii si a starii de spirit, scaderea senzatiei de oboseala, reducerea sentimentelor de frustrare, cresterea increderii in capacitatile proprii de a face fata problemelor.
Pentru a invata tehnici de relaxare, va invit la un grup de dezvoltare personala.
Durata unei sedinte este de 2 ore, pretul sedintei este 50 lei/pers.
Ziua va fi stabilita in functie de inscrieri.
Pentru informatii si inscrieri, ma puteti contactata la adresa e-mail: cristina.enescu@gmail.com.
joi, 16 august 2012
Adresa si Programari
Adresa:
Calea Grivitei 107-109, et.2, ap.14
Pentru programari:
cristina.enescu@gmail.com
Telefon: 0724202472
Va astept cu drag,
Cristina Enescu
Calea Grivitei 107-109, et.2, ap.14
Pentru programari:
cristina.enescu@gmail.com
Telefon: 0724202472
Va astept cu drag,
Cristina Enescu
miercuri, 14 martie 2012
Grup de suport si dezvoltare personala
Ce este un grup de suport si dezvoltare personala?
Un grup de dezvoltare personala este format din 8-12
persoane si care alaturi de un specialist, prin metode specifice, isi dezvolta
abilitatile personale.
Grupul de suport este destinat persoanelor care au un
obiectiv comun, impartasesc o anumita situatie de viata, si impreuna creaza o
retea de sprijin si suport bazata pe incredere, prietenie si pe baza
expereientelor de viata si a feed-backului oferit de membrii grupului se
identifica resurse pentru a face fata mai bine evenimentelor stresante din
viata.
Orice grup de suport duce si la dezvoltare personala,
autocunoastere, intelegere mai buna a propriei persoane si a celorlalti prin relatiile create, prin feedback.
Membrii grupurilor de suport sunt persoane care au interese
sau experiente asemnatoare. Persoanele care au trecut prin circumstante de
viata asemnatoare pot intelege mai bine trairile asociate cu o anumita situatie
de viata, pot oferi idei, pot identifica mai usor solutii. Practic membrii
grupului au certitudinea ca nu sunt singuri, ca exista persoane care ii
inteleg, care au trecut sau trec prin aceeasi situatie.
Grupurile de suport si dezvolatare persoanala au multe
beneficii:
-ofera infomatii
-identifica solutii, resurse
-sustin punerea in practica a solutiilor
-devine o retea de sprijin
vineri, 2 martie 2012
Schimbarea începe cu tine
Miercuri, 29 februarie, la emisiunea de dimineata de la Radio Romania Actualitati am ascultat o superba poveste. Ii multumesc lui Remus
Radulescu ca mi-a trimis-o si mi-a dat voie sa o postez.
În urma unei furtuni, malul mării
era plin de stele de mare eşuate pe uscat. Apa în retragerea ei bruscă le
abandonase pe ţărm. Erau foarte multe încât nisipul avea culoarea roz.
Dimineaţa se adunasera sute de persoane pe marginea plajei să vadă curiosul
fenomen. Câteva camere filmau şi transmiteau în direct acest peisaj ciudat. La
un moment dat, un băieţel intră pe plajă, luă două stele de mare în mâini, îşi
făcu drum cu grijă printre celelate şi le aruncă în apă. De pe margine cineva
strigă:
-„Nu are niciun rost ce faci băiete. Sunt atât de multe încât faptul că
salvezi câteva, nu schimbă situaţia.”
Băiatul, luând alte stele de mare de pe
nisip şi aruncându-le în apă, răspunse:
-„Cel puţin pentru, acestea, am schimbat
ceva.”
Replica băiatului ii impresionă pe alţi câşiva care i se alăturară. În
câteva minute plaja era plină de oameni care aruncau în apă stelel de mare
muribunde.
Nu-i aşa că vi s-a întâmplat să vă blocheze gândul că o situaţie nu
poate fi schimbată de un singur om şi din această cauză aţi renunţat să
acţionaţi? Adevărul e că de multe ori schimbarea începe cu tine însuţi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)